www.artgastro.com   Ghid »     Hoteluri    Restaurant    VIP

  Generalităţi  
» Istorie
» Principii de baza
» Termeni si lexic
» Ustensile
» Horoscop Gastronomic
» Magazin de Gastronomie
» Evenimente
  Reţete  
» Mâncăruri
» Aperitive
» Garnituri
» Desert
  Produse  
» Carne
» Mezeluri
» Fructe si legume
» Produse lactate
» Arome & Condimente
» Uleiuri
» Oţeturi
» Muştar
» Arome
» Peste
» Sampanie
  Vinuri  
» Denumiri
» Regiuni - Franta
» Origine
» Istorie
  Parteneri  
  Contactaţi-ne  
Ulei virgin de Seminte de Mac  

Ulei virgin de Seminte de Mac

Ulei cu parfum floral, surprinde prin puterea mirosului sau neobisnuit astazi. 

E un ulei care a fost utilizat in timpul perioadelor dificile ale istoriei.

Insoteste cu succes salatele de laptuci sau poate fi folosit pentru a spori gustul semintelor de mac in paine.

Poate fi folosit si pe brinza.

Pentru a cumpara vedeti formularul de comanda pe www.LaReserve.biz


Uleiului de mac are intrebuintari si in pictura

Este in mod teoretic extras din semintele de mac negru. Opium-ul este obtinut din latexul macului alb incizat, dar si latexul macului negru este un produs care poate actiona asupra psihicului, spre deosebire de seminte. In anumite perioade, producatorii pot intampina anumite dificultati in a se aproviziona.

Pictorii flamanzi au utilizat in cantitati insemnate acest ulei.

Uleiul de mac se bucura totusi de o foarte buna reoputatie, poate nu atat prin prisma calitatilor sale intrinseci, cat mai ales prin persistenta unei traditii a macinarii. (a se vedea criticile de mai jos)

Sumar

Uleiul nu se ingalbeneste aproape deloc. Nu are comportamentul fotosensibil al uleiului de in. Este considerat printre cele mai limpezi uleiuri, dar in realitate uleiul de in expus la lumina soarelui este cu mult mai limpede. Totusi, nu am inceract inca o expunere la soare a uleiului de mac, asa ca putem opri aici comparatia celor doua pentru moment. In orice caz, un atu major al acestui produs pare a fi acela de a nu varia in functie de luminozitatea din ambient.

A fost indelung utilizat – si inca este utilizat in mare masura – pentru framantarea culorilor in tub, inainte si dupa aparitia uleiurilor de soia sau de carthame.

Are doua particularitati specifice bine cunoscute :

* se usuca mult mai lent decat uleiul de in. Anumite uleiuri de mac ar ramane chiar lipicios pentru o perioada nedefinita de timp (informatie neconfirmata). Din acest motiv, dupa Xavier de Langlais, fabricantii ar adauga (uneori ?) in compozitie mangan

De altfel tocmai aceasta sicativare (uscare) lenta a uleiului de mac este cea care ii cucereste pe anumiti pictori care doresc sa lucreze cat mai mult timp cu un material proaspat.

 

* uscat, uleiul de mac nu ar produce straturi pre solide : ar avea mai putina textura, mai putina fibra. Trebuie totusi precizat ca macul de buna calitate nu este deloc fragil, asa cum o pot dovedi operele maestrilor stravechi.

Este mai putin gras ca uleiul de in (a se citi tabelul cu indicii de iod in Saturatie).

Caracteristici fizice

Densitate : 0,925. Punct de congelare : -18°. Punct de fierbere foarte aproape de cel al uleiului de in, spre 385° (date oferite de Xavier de Langlais)

Nu ezitati sa testati aciditatea uleiului Dvs cu ajutorul hartiei turnesol. Ar trebui sa fie neutra.

Diluantii sunt cei ai tuturor uleiurilor : esentele in principal.

Critici ale unei anumite traditii de macinare

O traditie – mai ales orala – recomanda utilizarea uleiului de mac pentru culorile cele mai deschise sau cel putin pentru alb si albastru. Uleiul de in nu ar trebui totusi sa fie folosit exclusiv pentru nuantele inchise, mai ales stiindu-se faptul ca ingalbenirea sa (care nu se produce decat in anumite conditii) este reversibila si ca un ulei bine expus la soare este de o claritate si o limpezime destul de rezistente. (a se citi pasajul din Uleiul de in si Bucataria uleiurilor). Se pot de altfel banui din acest punct de vedere diverse preocupari in care raportul cu calitatea picturii este secundar. Nu putem totusi in niciun caz garanta o practica ce ar consta in neglijarea culorilor inchise si/sau in ignorarea conditionarii preliminare a liantelor.

Solididatea pastei, un timp de uscare corect adaptat la pigment, un strat uscat de buna calitate, iata argumente mai determinante in alegerea unui tip de ulei, exceptie facand cei care rezerva tablourilor lor destinul poate putin mai trist al uneui loc de expunere obscur, care ar avea drept rezultat o ingalbenire a uleiului de in. In acest caz, alegerea uleiului de mac se impune in mod evident, dar nu trebuie in niciun caz neglijate celelalte motivatii care i-au determinat pe maestrii din Nord sa prefere acest tip de ulei pe buna dreptate, caci intr-adevar operele lor sunt foarte bine conservate.

IMPORTANT : utilizarea combinata a uleiurilor care nu se usuca in acelasi mod poate avea rezultate destul de proaste, daca nu se realizeaza anterior un studiu in legatura cu pigmentul utilizat : riscul incretirii straturilor si al crapaturilor este foarte ridicat daca plasati un ulei cu uscasre rapida deasupra unuia cu uscare lenta (tinand in permanenta cont de de pigmentii prezenti), exceptie facand cazul in care uscare stratului inferior este complet realizata, ceea ce ar reprezenta un numar de ani sau chiar decenii.