Salate cu nume diverse: andivă, cicoare de grădină, lăptucă, "scarole", fetică, frunze de stejar, "batavia", lăptucă "romaine", creson, salată creaţă şi de ce nu, de asemenea, păpădia! etc...lista este lungă.

Lăptuca, legumă cu trecut faraonic. În cultul zeului Min, era considerată sfântă, seva sa lăptoasă fiind asociată cu sămânţa umană.Chiar şi în zilele noastre, în valea Nilului, în Egipt, ea are reputaţia că favorizează fertilitatea masculină.În Occident, sucul lăptucii este inclus între afrodisiace şi soporifice.

Sucul lăptucii sălbatice are efect narcotic asemănător opiului; efectele sunt intensificate când planta are seminţe.

La toate mesele, ofrunză de salată dă relief alimentelor.Fragilă, salata nu suportă congelarea şi nu trebuie preparată prea devreme, existând riscul ca oţetul să altereze această mică minune. Este de preferat să se servească salata la începutul mesei.

Constituenţi principali: "lactucarium" cu efecte apropiate de ale opiumului, vitaminele A,B,C,D,E şi oligo elemente (fier, calciu, fosfor).Salata este înviorătoare, depurativă, sedativă, utilă în cazuri de insomnie, de gută, de demineralizare şi în tratamentul diabetului.

O salată creaţă de calitate, cu oţet, muştar şi usturoi, păpădii cu feliuţe de slănină fripte, fetică cu sfeclă şi multe altele...fără să uităm de pâinea proaspătă.